Într-o mică localitate din Canada, pe o şosea, valea e luată drept deal de orice şofer aflat la volan. Locul a devenit obiectiv turistic şi este exploatat ca atare: oaspeţi din toată lumea plătesc o taxă, coboară panta, opresc motorul, iar maşina urcă singură în punctul din care a coborît. Vizitatorii au nevoie de asistenţă, pentru că mulţi trăiesc un adevărat şoc. Peste şanţul de la marginea şoselei curge un firişor de apă în direcţia care pare tuturor spre deal deşi e sigur spre vale. Mi-am adus aminte de explicaţiile însoţitorilor mei pe "Magnetic Hill" (căci aşa se cheamă acest inedit punct turistic) încercînd eu însămi să le explic unor intelectuali occidentali ce se întîmplă în acest moment în România. "E o iluzie optică", îmi spuneau canadienii care avuseseră parte de mii de ori într-o săptămînă de reacţii asemănătoare celei de care la rîndul meu m-am învrednicit. "Nu-i vorba de vreo şmecherie tehnică, oare firicelul de apă e natural?", mă întrebam în gînd în timp ce mi se reamintea tot ce-ar fi trebuit să ştiu din ciclul primar despre un asemenea fenomen. După zece ani de la revoluţie, valea e foarte uşor de confundat cu dealul, mai ales că locomotiva înţepenită a tranziţiei o ia înapoi în toate sondajele de opinie. PDSR şi Ion Iliescu au trecut la cîrma salvării simbolice. Şeful FPS declară ritos că privatizarea stagnează, deşi predecesorii săi credeau că o accelerează umplîndu-ne buzunarul cu inutile cupoane. Un oraş cu pretenţii precum Braşovul e terorizat de două bande rivale de infractori. Presa centrală taie - în preziua echinocţiului de toamnă -, capetele a doi procurori doljeni surprinşi la începutul verii într-o scenă de bordel . Colac peste pupăză, Marina Militară bîjbîie într-o acţiune de căutare-salvare a unui vas fantomă, fără să ştie cine şi de ce a pus-o pe jar. Marile cancelarii se căznesc să ne convingă că sîntem la un pas

de înc