Amenintarea iernii a gasit din nou Romania dezbracata. Orase intregi n-au caldura, dupa ce, in timpul verii, le-au fost "rationalizate" apa rece si apa calda. Un cosmar post-industrial pindeste aglomerarile noastre urbane. Meningita pare a fi fost o gluma in raport cu ce ne asteapta la iarna. Pina si uriasa problema a manualului de istorie, ba chiar si problema Transilvaniei au lasat loc noului subiect. Cine este de vina? Ce se poate face? Cind este vorba de vinovati, ca de fiecare data in acesti ani, toate privirile s-au indreptat catre guvern sau guvernanti , cum li se spune de catre specialistii alarmelor nationale. Aceasta explicatie simpla, utilizata ori de cite ori se petrece ceva in Romania, risca nu numai sa deturneze o adevarata dezbatere asupra chestiunii sau sa camufleze cauzele reale, dar mai ales sa se intoarca impotriva noastra. In ciuda a ceea ce cred propagandistii gindirii unice, caldura nu este automat o tema politica. A da vina pe guvernanti inseamna sa nu dai vina pe nimeni sau sa ascunzi cauzele reale ale problemei. Lucrurile sint cu mult mai simple. Nu avem apa calda pentru ca oamenii nu-si platesc intretinerea. Acesta este primul lucru de la care trebuie sa plece orice analiza serioasa. Se poate discuta de ce beneficiarii nu-si achita nota de plata. Unii ar spune ca aici incepe miza politica. Se stie ca pretul acestui serviciu a crescut in ultimii trei ani de mai multe ori, in timp ce nivelul de trai a scazut. Cresterea pretului se datoreaza mai multor factori. Primul este eliminarea subventiilor oferite de stat, fie indirect, fie sub forma compensatiilor. Dar aceasta tine de logica reformei, de normalizarea sistemului economic. Nimeni nu poate contesta serios legitimitatea sa. Scaderea nivelului de trai este legata, de asemenea, de reforma si mai ales de intirzierile sale. Ea este un efect al politicii generoase de subventii de pina in noiembr