Operatiile de transplant prin prelevare de organe de la cadavre, o practica chirugicala curenta in alte tari, sint pentru Romania evenimente rarisime, din cauza prejudecatilor majoritatii populatiei si a barierelor psihologice de ordin religios. Primul transplant de inima din Romania s-a incheiat alaltaieri, de la o femeie la un barbat. Va deschide aceasta premiera o noua conceptie asupta acestui fel de operatii? In Romania, mai putin de trei la suta dintre transplanturi sint facute cu organe prelevate de pacienti aflati in moarte cerebrala, pentru ca oamenii se tem ca acele persoane si-ar putea reveni. Este firesc ca o mama al carei unic copil a sufeit, de exemplu, un grav accident de circulatie, sa spere pina in ultima clipa ca acesta ar putea suprevietui. O decizie precum oprirea aparatelor care ii mentin artificial in viata pe cei aflati in moarte cerebrala este foarte greu de luat. Totusi, diagnosticul de moarte cerebrala presupune investigatii foarte precise, el fiind pus de o echipa complexa de specialisti, printre care medici de terapie intensiva, neurologi, cardiologi, care confirma faptul ca persoana care a ajuns in aceasta stare nu-si va mai reveni niciodata. Mai mult, un astfel de bolnav nu poate fi tinut decit 48 de ore conectat la respirator, pentru ca dupa acest inerval organele incep sa se degradeze, din cauza lipsei activitatii cerebrale. Oamenii trebuie sa cunosca toate aspectele stiintifice ale starii de moarte cerebrala, dar, in acelasi timp, sa aiba si convingerea ca nu gresesc in fata lui Dumnezeu. Din acest punct de vedere, un rol important revine Bisericii Ortodoxe Romane (BOR). Atitudinea preotilor si ierarhilor ortodocsi fata de transplantul de organe de la cadavre ramine foarte diferita, multi clerici aprobind ideea si incurajindu-si enoriasii in acceptarea acestei interventii, dupa cum altii se opun categoric ''opririi ciclului biologic no