S-a mai încheiat o săptămînă agitată din puţinele care ne despart de summit-ul de la Helsinki. Partidele din coaliţie se atacă din nou reciproc, bulgarii ne arată cu degetul ca pe o problemă a Balcanilor, mult promisa Lege funciară a rămas nefinalizată. Guvernul a hotărît să subvenţioneze energia termică pentru categoriile defavorizate, dar tam-tam-ul mediatic care a precedat şedinţa dedicată "agentului termic" ia amploare chiar dacă în România nu e deloc mai frig decît în alţi ani. Liderii celor patru confederaţii sindicale şi-au adus aminte că protocolul încheiat în mai cu guvernul n-a fost respectat şi ca atare ameninţă cu mişcări de stradă exact cînd PDSR îşi pune mari speranţe în ele. La stînga spectrului politic, războiul psihologic împotriva puterii beneficiază de arme nuanţate, de nemulţumirea populaţiei şi de trădările în lanţ din interiorul coaliţiei majoritare. Jocurile nu sînt însă făcute, chiar dacă între PDSR, ApR şi PNR duşmăniile nu mai contează, iar în triunghiul CDR-USD-UDMR contează doar duşmăniile. Bătălia pentru alegeri e secundară şi n-a început cu adevărat; pentru opoziţie, important e acum să sperie Europa şi să ne lase încă o dată deoparte, pentru că după un eşec oficial la Helsinki puterea actuală n-ar mai fi deloc un adversar. În plan comunitar, strategiile s-au schimbat însă aşa cum s-au schimbat şi la noi, adică mai degrabă din întîmplare decît pe bază de proiect istoric ori din interes economic. Şi pentru că la Bruxelles România a fost nominalizată printre posibilii candidaţi la începerea negocierilor de aderare, la Bucureşti nu sînt încîntaţi decît vreo doi trei lideri, iar clasa politică în ansamblul ei trage înapoi.

Brusc, toate canalele noastre private au început să vadă răul şi relele din ţară: violenţa de toate felurile, drama copiilor abandonaţi şi nepăsarea faţă de bolnavii de SIDA sînt subiecte exhibate acum de într