"Poate că e o febră legată de sfîrşitul mileniului" - spunea Richard Peña, directorul de programe al Film Society of Lincoln Center şi şef al comisiei de selecţie a Festivalului de film de la New York; "mulţi dintre regizorii selecţionaţi încearcă să cucerească teritorii noi, de negăsit pe nici-o hartă, forţînd barierele stilistice şi tematice şi provocînd cu bunăştiinţă publicul..." A 37-a ediţie a festivalului (desfăşurată între 24 septembrie şi 10 octombrie) a încercat, la rîndul său, să provoace un public obişnuit cu orice - cum este cel newyorkez -, însă teritoriile "noi, de negăsit pe nici-o hartă" au fost relativ puţine: comisia de selecţie a "scuturat", pur şi simplu, "pomul Cannes" şi "pomul Veneţia" pentru a-şi asigura grosul proiecţiilor, adăugînd, ca "originalitate locală", un program de Views from the Avant-Garde la care se strîngea de regulă o duzină de critici. Vedeta festivalului a fost Almodóvar cu al său Totul despre mama mea, în timp ce Filmul Francez, anunţat cu surle şi trîmbiţe ca "invitat special", a fost băgat în seamă din raţiuni mai mult protocolare: Peña, care moderase conferinţa de presă a Scrisorii lui Manoel de Oliveira la Cannes, nu a reuşit să strîngă la conferinţa de presă a Timpului regăsit de Raoul Ruiz decît cam aceeaşi duzină de "privitori ai avangardei" - şi asta, în ciuda afişelor puse mai peste tot prin care criticii erau imploraţi să participe la conferinţă! "Vedeta" Chiara Mastroianni (care joacă în amîndouă) nu spune mare lucru americanilor; propulsată de critica franceză în empireul actorimii mondiale, fiica lui Catherine şi a lui Marcello a fost, la New York, doar o siluetă hippy intrînd pe o uşă şi ieşind pe alta, în indiferenţa generală... Pe lîngă un excelent documentar despre Mobutu, regele Zairului - un film de montaj de 2 ore şi un sfert realizat de un belgian, Theirry Michel, şi în care s-au putut (re)vedea f