Domnul moş Vlai Iustina era împletitor de mături, domnul Perianovics pregătea pentru clienţi sifon căruia i se spunea soda, mai erau alţi cîţiva, bunăoară Giurca-bacsi era "henteş", adică tăia porcii la domiciliul clientului. Fiecare făcea cîte ceva, menţinea, adică, viu capitalismul, era şi baba care prepara turtă-dulce pentru clienţi sub formă de cruce şi cu boabele acelea de la rozariu pe care îşi preumblau degetele babele nemţoane, îmbrăcate la stas că te şi speriai, ca la armată, adică la negru erau înţolite băboanţele, cu laibăre de postav, veneau şi bolboroseau una alta pe sub intrarea la basilica Fecioarei, în conversaţie cu metafizica, şi pe deasupra lor se lăţeau, pe bolta templului, cîţiva îngeraşi bucălaţi, la nud, desprinşi parcă din, nici nu ştiu cum să-i spun chestiei ăleia, o bucată de pînză brodată, atîrnată pe zidul de deasupra cuptorului. Doi broscoi din aceştia dolofani agăţaţi de o ghirlandă din boboci de trandafiri erau pe zdreanţa aceea, dedesubtul ei scria ceva în nemţeşte sau în ungureşte, că nici nu pot spune prea bine în ce limbă întrucît lîngă cuptor stătea un băboc foarte mare şi întunecat, noi treceam din camera lui Hanţi Breier, nepotul ei dintr-a unşpea de liceu, ca să ne facem nevoile. Ne venea să ne ducem undeva deoarece beam vin şi în urma acestei isprăvi tot mai des ne venea treaba mică şi atunci treceam prin bucătărie şi spuneam lui "oma", bună seara, şi urîtania nu spunea nimic, nici de bine, nici de rău, stătea lîngă plita cu dungi împodobită de jur-împrejur cu nişte suporţi din alamă, un fel de ţevi pe care băbocul îşi plasa diferite zdrenţe de spălat vase pentru ca să se usuce, gălbejite de atîta folosinţă, de atîta îngrijire, spălare, frecare cu nisip, mai apoi ungerea la intervale numai de ea ştiute cu un fel de ceva negru dintr-o cutiuţă pătrată. Vix, îi zicea substanţei, iar operaţiei vicsuire şi se asemăna prea bin