Situatia pe de-a-ntregul borgesiană (pe căt, altminteri, de hilară, penibilă si aberantă): de căte ori se publică, la noi, o carte a lui Jorge Luis, probabilitatea aparitiei unor creaturi imaginare, a unor citate apocrife si/sau a unor false atribuiri de titluri, adică a unor ficciones, altele, bineănteles, decăt ale lui Borges ănsusi, e una maximă sau, baremi, foarte mare. De parcă ironia soartei, sau vreo justitie imanentă, ar face ca fictiunilor lui Borges, "fictionalist" prin definitie si, căteodată, à outrance, să li se adauge acelea, involuntare si grotesti, ale diversilor tălmaci ai săi...
ăntre acestia, acum 11 ani, dl Valeriu Pop, ăn Cărtile si noaptea (Ed. Junimea, 1988), - volum prin care-si face aparitia, ăn literele românesti (si ăn bibliografia lui Vergilius), un enigmatic personaj, Hipálage, al cărui nume bizar (si proparoxiton) răsună ăn această frază (cf. op. cit., p. 30) a lui (să-i spunem:) Borges-Pop:
"Să luăm acum exemplul faimos al lui Hipálage, acel inegalabil vers al lui Virgiliu ăIbant obscuri sola sub nocte per umbramă, care se referă la Eneas si la Sibila."
Or, ce rezultă de aici? Că Borges, el, reia exemplul dat de Hipálage, căndva, citănd un vers din Eneida, - ăn, pasămite, calitate (Hipálage, nu Jorge Luis) de exeget al epopeii. E ceea ce va ăntelege un cititor neprevenit. Numai că exegetul nostru, Hipálage, citat de Borges (din voia lui Valeriu Pop), este, de fapt, o hipalagă, - i. e. un procedeu stilistic constănd ăntr-o atribuire de date ale unui termen al frazei, căruia-i sunt proprii, unuia căruia nu i-s, dar face parte din context. Obscuritatea e a noptii; devine ănsă, la Vergilius, gratie "faimoasei hipalage", a cuplului de noctambuli. (Sub forma de "fumeurs obscurs", va fi reluat-o Valéry, spre a se desemna pe sine si pe maestrul Mallarmé, pe cănd fumau, ăn plină noapte, ăn drum spre gara