O critică a moravurilor

În ultimii zece ani, aproape toti scriitorii români s-au lăsat absorbiti de pasiunea pentru publicistică. Nu multi dintre ei au avut de câstigat din această experientă, dar publicistica a avut în mod sigur de câstigat.

Până în 1989, Val Condurache a scris exclusiv critică literară, poezie si proză. În critica literară a devenit un nume, remarcându-se prin modul direct de a se pronunta asupra valorii operelor literare si prin dezinvoltura cu care îsi folosea în interpretări cultura. O anumită superficialitate voioasă nu făcea decât să dea farmec comentariilor sale.

După 1989, criticul iesean, component cândva al faimoasei echipe de critici de la Convorbiri literare, s-a avântat, ca atâtia altii, dar în stilul său usor de recunoscut, în spatiul publicisticii. Ani la rând s-a pronuntat, în publicatii ca Dilema, Monitorul sau Timpul, asupra a tot ceea ce se petrecea în România, de la mineriadele din Bucuresti si până la mineriadele literare organizate de Literatorul. A luat parte si el la imensul talk-show în care s-a transformat viata publică din România după multi ani de tăcere impusă (sau de dezbatere simulată, ceea ce înseamnă acelasi lucru).

Acum, o parte din articolele din perioada 1993-1998 pot fi recitite în volumul Exercitii de îndoială. Subiectele acestor articole sunt de o diversitate caleidoscopică, însă în timpul lecturii se configurează treptat preferinta autorului pentru discutarea moravurilor lumii românesti. Val Condurache descrie, cu talent de prozator, modul nostru de a fi si apoi, cu talent de eseist, îl analizează. Un text antologic din această categorie este cel intitulat Soarele era, de-o sulită, pe cer. "În ochii românului - explică Val Condurache cu umor - punctualitatea e o boală nemtească. Nici despre SIDA nu se stie cu sigurantă de unde vine, sunt doar presupuneri în legătu