Aurel Manolache are 22 de ani si, de cind s-a nascut, a trait numai in institutii de ocrotire. Cu toate suferintele indurate, el a reusit sa-si croiasca un drum in viata. Singurul regret este faptul ca mama sa a refuzat cu desavirsire sa poarte orice discutie cu el, unicul copil pe care l-a adus pe lume. Este in legea firii ca orice mama sa-si doreasca, inainte de toate, binele copilului sau. Iar celor mai multi dintre noi ni se pare inexplicabil cum unele dintre acestea se debaraseaza cit ai clipi de pruncul purtat, vreme de noua luni, in pintec. Si totusi, daca tot se intimpla si saracia invocata este de obicei justificarea parasirii, nimic nu poate da circumstante atenuante comportamentului de mai tirziu: refuzul celor care au nascut odata un copil de a se mai interesa, macar din curiozitate, ce s-a mai intimplat cu el. Contabil cu diploma Aurel n-a stiut, timp de 22 de ani, nici macar cum arata mama lui. Parasit in maternitate, el a luat drumul tuturor micutilor aflati in aceasta situatie. Mutat dintr-un leagan in altul, pe masura ce crestea, Aurel a fost obligat sa faca fata unei noi adaptari la fiecare schimbare de "domiciliu". In plus, afectat de poliomielita, copilul de atunci a trebuit sa suporte o multime de operatii chirurgicale, ca sa poata merge normal. "Din aceasta cauza, Aurel a fost un copil, sa zicem mai protejat de personalul institutiilor", spune Gabriela Cuconoiu, directorul Centrului de Plasament Odobesti. Cert este ca baiatul a trecut peste toate etapele vietii lui si a absolvit, intr-un final, scoala postliceala de contabilitate. Dupa litera legii, odata cu acest eveniment, el ar fi trebuit sa paraseasca Centrul de Plasament Odobesti si sa se intoarca la familia lui. "N-a raspuns nici la salut" Potrivit spuselor Gabrielei Cuconiu, mama lui Aurel este de profesie inginer, nu este casatorita si nu mai are nici un copil. "Stiam ca locuieste in Bro