Cezar Ivanescu, cunoscutul poet al Iasilor, aflat de ani buni in exil autoimpus la Bucuresti, a facut, anul acesta, exceptie de la regula pe care o stabilise, de a vizita Iasul doar o data pe an, si a fost in urbe de trei ori, pina acum. Ultima poposire in cetate a facut-o saptamina trecuta, cu un scop aparte, acela de a cinta intr-un spectacol, alaturi de membrii formatiei sale. Ce-i drept, opinia publica este mai putin obisnuita cu aceasta preocupare a poetului, dar cei care-l stiu bine amintesc despre aceasta indeletnicire a lui inca din anii studentiei. Astfel, joi seara, Cezar Ivanescu Band s-a produs in fata unui public, ce-i drept ales dupa preferintele poetului, La Casa Cartii, facind un adevarat tur de forta prin versurile sale puse pe note. De fapt, poezia lui Cezar Ivanescu este facuta pentru asa ceva, fiind scrisa intr-un stil lucrat, cu respectarea canoanelor clasice, cu ritm, masura si chiar rima, ceea ce le recomanda pentru a fi cintate. Dar Cezar Ivanescu are si un alt avantaj: se potriveste bine cu scena, are o alura speciala, incitanta, este provocator prin acest gen de a face arta si, desigur, unic, sau aproape unic, pentru ca sint mai rare cazurile de poeti care sa poata face acest lucru, sau carora sa le vina o asemenea idee. Fara exagerari, Cezar Ivanescu are talent pentru asa ceva, stie si muzica, se armonizeaza cu formatia, are voce si stil. De remarcat si linia melodica, un amestec de nostalgie doinita care trece brusc intr-un fel de revolta sau mesaj strigat, de obicei cu adresa precisa. Si pentru ca treaba este serioasa, il vom asculta cit de curind pe Cezar Ivanescu pe casete si CD. Iar muzica sa este una speciala, foarte rara, care trebuie privita ca o pata de valoare pe o piata muzicala in care cinta toti si cinta orice.

L.Apetroaie

Cezar Ivanescu, cunoscutul poet al Iasilor, aflat de ani buni in exil autoimpus la Bucur