Dis-de-dimineaţă domnul funcţionar merge la Căminul-spital, acolo îi este dat să rezolve tot felul de probleme birocratice, nu departe de zidul gros al bisericii romano-catolice, devenită în zilele noastre Basilica, acolo îşi are biroul cu binecunoscuta masă împodobită cu numere mărunţele de inventar. La fel este totul peste tot, vorba filosofului, există un soi de aşezare indistinctă a lucrurilor lumii, iacătă, să povestim despre domnul Rakoczi cum a lucrat dumnealui o viaţă la Abatorul cel Mare şi cît de gras a devenit prin răbdătoarea trecere a anilor. Locuieşte cu doamna la bloc şi nu i se potriveşte starea de fapt, adică te uiţi la el, ditamai omul la pensie, cum iese de pe casa scărilor ca să cumpere ce se cere prin casă şi te gîndeşti plin de nostalgie la minunatele pagini ale lui Alfred Döblin, îl urmăreşti cum stă pe banca din faţa blocului şi mănîncă o îngheţată şi îţi trece prin minte cu cîtă minunată simţire a povestit marele prozator în romanul Berlin Alexanderplatz tăierea porcilor, şi tot ceea ce urma să li se întîmple simţitoarelor dobitoace în capitala republicii de la Weimar. Altundeva e altfel, dar nu foarte tare, cutare domn îşi cheltuie energia cu stupii, remorci, deplasări, iernarea, roitul, în vremuri vechi bătrînul beţiv Feri taie lemne cu ferăstrăul la domiciliul clientului. Dimineaţa trece spre serviciu domnul de la Căminul-spital; acolo, cum am spus deja, se petrec chiar şi idile la bătrîneţe, tare se mai îndrăgesc cutare moş fost judecător cu o fostă doamnă, adică se întîlnesc la masă, stau de vorbă, privesc la televizor emisiunea inspirat denumită "Cîntarea României - de pe marea scenă a ţării pe micul ecran". Ţara ca un fel de scenă, ca un fel de birou de lucru, ca un program de brigadă, ca un reportaj de la o uzină a patriei, cu zumzetul harnic al războaielor de ţesut în fundal şi o doamnă ţesătoare care ţese, vorba lui Roland Ba