Cît au trăit, nimeni nu le-a dat nici un fel de atenţie. De cînd au murit, locuitorii satelor din Kosovo au devenit subiect de controversă internaţională. Sînt dezgropaţi, sortaţi, număraţi şi rezultatul este folosit ca argument principal în disputa care îi opune pe legitimişti ("intervenţia NATO a fost necesară") revizioniştilor ("în Kosovo nu se petreceau lucruri inacceptabile"). Pe această temă, Michael Ignatieff, scriitor, cronicar la BBC Radio 3, a publicat articolul intitulat Numărătoarea cadavrelor în The New York Times şi Le Monde: "Estimările actuale ale tribunalului - pe baza datelor provenite de la serviciile de informaţii occidentale, de la martorii oculari şi de la membrii supravieţuitori ai familiilor - ajung la cifra de 11.334 de cadavre, răspîndite în 129 de «amplasamente». Departe de a fi exagerat situaţia, dînd, în iunie, cifra de 10.000 de morţi, ministerul britanic al afacerilor externe a fost, mai curînd, prudent. Descoperirea celor 11.334 de cadavre depinde în bună măsură de acţiunile miliţiilor sîrbe - care au încurcat cărţile cît au putut. Astfel, la Isbica, locuitorii satului au declarat anchetatorilor că au îngropat, după masacrul efectuat de sîrbi, la începutul lui aprilie, 143 de cadavre. În imaginile obţinute de satelitul-spion, publicate în presa occidentală, se văd mormintele. Or, la sfîrşitul lui iunie, cînd anchetatorii tribunalului au venit la faţa locului, cadavrele nu mai erau şi buldozerele încercaseră, în mod grosolan şi fără succes, să şteargă indiciile materiale. Adevărata problemă în stabilirea numărului victimelor din Kosovo nu este creată de propaganda occidentală, ci de tentativele sîrbilor de a face să dispară urmele. Dar marile probleme puse de revizionişti nu privesc cifrele. Ele se referă la pragul de la care atrocităţile justifică o intervenţie în afacerile interne ale unui stat. Pînă unde poate merge violarea d