Ecologistii si militantii pentru drepturile omului care au demonstrat la Seattle nu fac decit sa puncteze o slabiciune trecatoare, de crestere, a globalizarii. La mijlocul anilor '90, Statele Unite au decis sa introduca, din motive ecologice, un standard de puritate pentru benzina vinduta pe piata americana. S-a stabilit ca punct de referinta o medie a standardelor "de fabrica" ale industriei americane in anul 1990. Scopul declarat era in principal reducerea poluarii rezultate din arderea unor combustibili de proasta calitate. Un scop acceptabil la Washington poate aparea intr-o alta capitala a lumii nimic altceva decit un mijloc ipocrit de a bloca exporturile de combustibili ale altei tari. Exact aceasta a fost parerea conducerii de la Caracas. Venezuela este un mare producator de combustibili, dependent in buna parte de piata SUA. Venezuela a "dat in judecata" Guvernul SUA la Curtea de arbitraj a OMC si a cistigat. Daca in termeni strict comerciali problema a capatat o solutie, principial ea nu este atit de usor de rezolvat. Poate ca Venezuela a demonstrat ca intr-adevar masura SUA fusese fortata de lobby-ul petrolistilor americani tintind fix la exporturile ei. O bariera netarifara nedreapta in calea comertului international, deci. Dar nu este oare normal ca o tara, privita ca o comunitate umana independenta, sa poata sa-si stabileasca acele standarde de calitate, inclusiv pentru protectia mediului, pe care si le doreste? De ce sa fie un american fortat sa inghita aerul poluat de benzina din Venezuela, de dragul unui principiu precum "libertatea comertului"? Pe de alta parte insa, ce vina au muncitorii si patronii din Venezuela pentru faptul ca, istoric, industria lor petroliera este mai inapoiata decit cea din SUA? Bineinteles, ar putea sa o modernizeze, dar ce garantie au ca standardul nu va fi ridicat din nou, peste noapte? Cine poate garanta ca un stat nu-si v