La nivel local, PDSR nu a reusit sa-si innoiasca rindurile si nu are nici o alternativa pentru Primarie Recent, PDSR si-a anuntat oferta sa electorala pentru primaria Iasului. Surpriza este absenta oricarei surprize. Toate cele sase persoane prezentate drept pretendente pentru cursa electorala locala sint nume arhicunoscute. Figura coplesita de ironie a actualului primar spune multe despre renumele posibililor sai adversari. De aceea ramine un serios semn de intrebare de ce PDSR s-a opintit atit in negocieri interne, daca rezultatul final l-a constituit preferinta pentru aceeasi garda veche. S-a inconjurat senatorul Solcanu de oameni pe care nu-i mai poate lasa din brate? Sistemul de relatii ori chiar grila de valori (im)pusa nu mai poate face loc chiar nici unei noutati? Prestatia ultimilor ani, de cind PDSR se afla in opozitie, este relevanta pentru stilul, dar si pentru incapacitatea partidului de a se innoi. Dupa alegerile locale din 1996, partidul a fost scuturat de un frison reformator. Fara sanse, insa. Reformatorii au fost nevoiti sa-si faca propriul partid pentru a-si pune in practica ideile. Ruptura din organizatia condusa de Solcanu a fost printre cele mai semnificative din tara. Viceprimarul, presedintele Organizatiei municipale, doi dintre deputati si chiar candidatul la primarie au plecat fara sa se uite inapoi. Trecut in rezerva odata cu pierderea alegerilor, Solcanu s-a inrolat in activitatea politica pe masura ce partidul crestea in sondaje. Asadar, pina recent, la nivel local, PDSR a fost o mare necunoscuta. Oamenii pe care ii are in administratia locala nu s-au comportant ca membri ai opozitiei, ci ca apatici spectatori ai unei realitati care-i depasea. Ei nu au reusit sa dea impresia unei alternative in administratia locala, un rol pe care il are indeobste orice opozitie. Vocea PDSR s-a facut auzita mai mult pe la colturi, asteptind timid ca puter