Negocierile dintre FIFA, UEFA si UE in jurul modificarii regulii Bosman par a nu avea nici un efect Recent, a avut loc un nou schimb de replici intre oficialitatile fotbalistice internationale si demnitarii Uniunii Europene privitoare la dregerea "busuiocului" Bosman, care a ravasit atit lumea fotbalului. De o parte a baricadei se afla Sepp Blatter, presedintele FIFA, si Lennart Johansson, omologul sau de la UEFA, de cealalta, Viviane Reding, comisar UE pentru educatie si cultura, sectiune in care intra si sportul. Ambele parti sint de acord ca aplicarea regulii Bosman a devastat puternic sistemul de relatii in fotbalul comunitar, dar pozitiile par ireconciliabile. Oficialitatile UE nu doresc deloc sa faca din fotbal un fel de domeniu special, in care relatiile de munca sa fie altele, considera ca limitarea discriminatorie a dreptului la munca este inadmisibila, in timp ce FIFA si UEFA doresc ca, macar, sa poata fi limitat numarul de jucatori straini in echipele de fotbal. Ceea ce, in viziunea comunitarilor, este o discriminare. In ciuda faptului ca multe tari civilizate din Europa promoveaza legislatii draconice in privinta imigrarii, UE face alergie la discriminari etnico-nationale la angajarea salariatilor. Si doamna Reding promite fel de fel de masuri compensatorii pentru a se atenua fenomenele nocive care deriva din aceasta regula adoptata acum patru ani, regula, in esenta, democratica si umanitara. Am spus ca pozitiile "par" si nu "sint" ireconciliabile, fiindca, la o privire mai atenta, se intrezareste o cale de negociere. Sepp Blatter a propus introducerea obligativitatii de a se folosi intr-o echipa de fotbal "minimum sase jucatori eligibili in reprezentativa tarii de origine a clubului respectiv". Nu a cerut, deci, limitarea strainilor la cinci, nici macar folosirea a sase jucatori autohtoni, ci pur si simplu "eligibili la nationala". La care purtatorul de