Firmele cu jumatate dintre salariati persoane handicapate nu platesc impozite. Mai cistigati sint patronii decit handicapatii. Mult discutata Ordonanta nr. 102, referitoare la protectia persoanelor cu handicap, sufera si acum, la sase luni de la aparitie, de lipsa normelor metodologice, care o fac aplicabila. Dupa tergiversari si discutii interminabile, guvernantii s-au hotarit in sfirsit sa aprobe aceste norme. Desi n-au trecut inca de Parlament, acestea au iscat deja discutii aprinse. Actul normativ prevede o serie de facilitati pentru societatile care angajeaza persoane cu handicap. Acestea vor fi scutite de impozitul pe profit, de taxe vamale si cele de import pentru materiale si utilaje. Adica de toate birurile impovaratoare de care se pling, in general, patronii. In schimbul acestor avantaje, conditia impusa de stat este ca firma respectiva sa aiba jumatate dintre angajati persoane cu handicap. Aparent, solutia promovata de legislativ impaca ambele parti. La o privire mai atenta insa, lucrurile nu stau chiar asa, deoarece patronii sint mult mai cistigati decit persoanele incadrate in munca. Fiind scutita de impozitele amintite anterior, profitabilitatea firmei este aproape garantata. O societate care produce esente, de exemplu, poate avea mai multe sectii, cu rol principal in procesul de productie. Aici pot lucra 20 de angajati sanatosi din punct de vedere fizic, care duc si greul muncii. Dupa ce au fost imbuteliate, sticlelele sint duse in "sectia protejata", doar pentru operatiuni extrem de simple. Cu banii frumosi obtinuti din scutirea de impozite si taxe, societatea isi poate permite sa ofere salarii mari celor care presteaza munca dificila si, cu siguranta, mai ramine si cu bani in visterie. In tot acest timp, singurul avantaj al handicapatilor este acela ca obtin un loc de munca. Dar si aici trebuie luat in calcul faptul ca un agent economic ar fi obligat