Nimic nu mi se pare mai potrivit, atunci cînd e vorba de relevat valorile familiei, decît să evocăm personalitatea lui Const. Dobrogeanu-Gherea. Născut în 1855 într-un tîrg din apropierea Harkovului, viitorul Gherea a intrat, ca licean, în mişcarea narodnică rusă. Descoperit şi urmărit de Ohrana ţaristă, trece graniţa şi ajunge la Iaşi, în octombrie 1875, unde, neştiind nici o meserie, face diferite munci, inclusiv cea de pavator. Ajunge în Elveţia, la Zürich, de unde e retrimis, de conducerea mişcării narodnice, la Iaşi pentru a supraveghea tranzitarea literaturii ilegale spre Rusia. Aici, în capitala Moldovei, se îndrăgosteşte de el o tînără poloneză de 16 ani, Sofia Parcevki şi, repede, concep un copil, Ştefania, viitoarea soţie a marelui eseist Paul Zarifopol. Erau, de acum, o familie şi Gherea, cu cultul familiei, se zbătea din greu să-şi procure mijloace pentru a o întreţine decent. Tot căutînd un rost, ajunge cu ai săi la Bucureşti şi Ploieşti, unde, în 1878, izbuteşte să obţină, de la trupele ruseşti aflate pe teritoriul României, în vederea războiului oriental, un antreprenoriat pentru spălătorii în cîteva oraşe (Buzău, Brăila, Galaţi). Antrepriza îi merge de minune, ajungînd să pună deoparte aproape 10.000 de lei. Dar era mereu îngrijorat ca Ohrana să nu-i dea de urmă. De ce s-a temut, n-a scăpat. În toamna lui 1878 e arestat ilegal (deşi dispunea de un paşaport de cetăţean american) şi transportat, în secret, în Rusia. Degeaba au fost protestele şi reclamaţiile autorităţilor româneşti. Tînărul nostru, după un scurt stagiu la închisoarea petersburgheză Petropavlovsk, e exilat la Polul Nord, undeva în apropierea graniţei cu Norvegia. A avut noroc că era vara polară, încît a putut fugi, cu o navă norvegiană, împreună cu alţi doi colegi, şi, de acolo, după dificile peripeţii, prin Londra, a ajuns din nou acasă. Şi-a descoperit, bucuros, familia mărită c