Legea dosarelor Securitatii mai are citeva hopuri de trecut pina isi va produce efectele Cel mai semnificativ test politic al ultimilor zece ani, Legea privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii ca politie politica, a devenit, de mai bine de o luna de cind a fost promulgata, un examen inca greu de trecut. Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, organismul abilitat de lege sa preia sarcina gestionarii si aplicarii acestei legi risca sa ramina, si anul acesta, din cauza procedurilor parlamentare si a unor contringeri bugetare, in stadiul de intentie. Nu este vorba de un an oarecare, ci unul electoral, si, daca ar fi sa socotim, e nici mai mult nici mai putin decit al unsprezecelea de cind aceasta lege se zbate pentru a prinde contur. Cu aceasta stupefianta contraperformanta, teribil de apasatoare, mai ales pentru constiinta clasei politice, dar si pentru vigilenta societatii civile, credibilitatea intrinseca a intregului esafodaj social-politic postdecembrist este anulata. Aplicarea Legii deconspirarii Securitatii depaseste, prin implicatii, importanta pe care o au, de pilda, legile proprietatii. Respectarea si garantarea bunurilor materiale din punct de vedere juridic nu-si poate afla rostul fara o drenare a moravurilor. Or, pe termen lung, sanatatea acestora nu poate fi asigurata fara transparenta identitatii actorilor sociali sau in lipsa unor garantii de selectie democratica a elitelor si a valorilor civice. Secretul si democratia nu pot face o casa fericita. Prin accesul la dosare se inaugureaza, fie si tacit, un proces simbolic al comunismului. Faptul ca principiul care conduce Legea dosarelor este acela de aflare a adevarului, al dezvaluirii raului, este o recunoastere implicita si o acuzatie morala pentru natura malefica a regimului totalitar. Beneficiile vor fi imense. Buimaceala generalizata, complicitatea difuza, care a