"Astept un om care sa se bage in foc pentru tara."
Constantin Gauroiu este cel mai batran locuitor din comuna vranceana Campuri. S-a nascut in 24 septembrie 1904. Are o casa frumoasa si o livada mare, pregatita temeinic pentru zapezile iernii: pamantul e sapat in jurul pomilor, frunzele stranse, trandafirii aparati de frig. Lazile pline de mere stau aliniate si imprastie o mireasma tarzie, de toamna. In aceasta curte, in care nimic nu creste la-ntamplare, ci totul pare dirijat de-un gospodar meticulos, am intrat cu sfiala, abia asteptand sa-l vedem pe nea Costica, asa cum ii spun vecinii. Dar nea Costica nu apare si nu aude strigatele noastre, e drept, cam timide. Vine in schimb Maria, sotia sa, care ne arata atelierul din gradina, locul in care mai munceste si astazi, la 96 de ani ai lui, cel mai cunoscut mester de gatere din toata zona Vrancei. Acolo, in atelier, printre uneltele si sculele aranjate in cutii si pe panouri speciale, ca la expozitie, Constantin Gauroiu se pregateste sa dea primul interviu din viata lui.
"Decat in oras, codas, mai bine in satul tau, fruntas"
- D-le Constantin Gauroiu, va merge vestea ca sunteti cel mai priceput mester de gatere din zona. Cum ati ajuns la aceasta performanta?
- Domnule, mie-mi place rumegusul sa-l miros si de aceea m-am apucat sa montez gatere. Si mi-a mai placut ca ceea ce fac eu, ceea ce iese din mainile mele sa foloseasca la ceva ori la cineva. Io n-am avut si n-am nevoie de afaceri. Sunt altii, destui, harnici in cotcarii. Mie mi-a placut totdeauna lucrul cinstit si bine facut. Asa am invatat de la parinti, care au murit amandoi in primul razboi, de la invatatorii si profesorii buni, pe care i-am avut in orfelinat. Acolo am invatat eu meserie, ca acolo invatatura era sfanta. De altfel, am si ajuns mai tarziu maistru la o scoala de meserii din Bacau.
- D