"O grădină trebuie
să te scoată din ale tale" Locuiesc într-un bloc cu patru etaje, la marginea oraşului. Un bloc cuminte: fără poze sau inscripţii ruşinoase pe pereţi, fără mirosuri sau zgomote agresive şi fără lumină la intrare. Într-o zi, în holul blocului, au apărut doi leandri uriaşi, în găleţi de tablă; unul "acoperind" cutiile de scrisori, celălalt, proptind uşa să nu se închidă. Şi-am descoperit, cu uimire, cum, prietenoşi, în mijlocul iernii, leandrii încălzesc holul blocului şi nu te lasă să treci fără să-i vezi. Pentru cei mai mulţi, holul blocului înseamnă: lista cu întreţinerea, cutia poştală, anunţurile lipite pe geam (cînd vine lumina, cînd se opreşte gazul...) sau somaţiile pentru restanţieri... Şi mă gîndesc, cu bucurie că, zi de zi, leandrii din holul blocului meu împiedică locatarii să-şi ridice liniştiţi corespondenţa sau să se apropie, obligatoriu, de geamul cu anunţuri... Apoi mă gîndesc la cei care au mai mult decît doi leandri uriaşi în holul blocului...
"În balcon,
muşcatele-nfloresc..." Mă gîndesc, de pildă, la cei care au balcoane. Şi, în balcoane, ghivece multe, multe, cu plante agăţătoare sau plîngătoare, umile sau preţioase, aşezate cu grijă sau "aruncate" stinghere printre borcanele cu murături. Cînd sînt aşezate cu grijă şi umplu balconul, "ghivecele, multiplicate, devin grădini". Grădina din balcon. (Grădina celor care nu mai au case!) Şi-mi amintesc de o doamnă din Militari care asculta cu religiozitate sfaturile altei doamne, botaniste (la "răspundem ascultătorilor"), şi le aplica pe plantele din balcon, în mijlocul cărora îşi lua cafeaua, dimineaţa. Alţii nu se mulţumesc cu grădina din balcon şi coboară în faţa/spatele blocului. (Astăzi, "de bunăvoie" coboară mai puţini decît odinioară, cînd coborau organizat şi sistematic!) Şi cînd peticul de pămînt din jurul blocului este împrejmuit, îngrijit, stropit (cu
