Acestia au plecat la tratament in Marea Britanie din '97-'98. Englezii vor sa ii adopte fara sa ii mai aduca in tara. Politia ancheteaza adoptiile internationale. Despre copiii romani fara familie plecati in strainatate prin adoptie sau la tratament se tes tot felul de povesti, mai mult sau mai putin macabre, intretinute cu generozitate de lipsa de transparenta a institutiilor statului. Daca adoptia unui copil normal din toate punctele de vedere poate fi acceptata pina la urma drept un act normal de atasament al familiei occidentale pentru "produsul" romanesc, intentia de a adopta un copil sever handicapat trezeste serioase suspiciuni. Se stie ca in Occident sintem perceputi drept o tara de handicapati, in ciuda efortului nostru asiduu de a demonstra contrariul. "Exportul" de copii cu grave handicapuri probabil intretine aceasta imagine macabra a Romaniei, mai ales ca se vehiculeaza povesti despre copii romani expusi buna-vointei publice in vederea colectarii de fonduri in folosul Romaniei. Practic, in loc sa fie scosi la cersit pe strazile oraselor noastre, nefericitii malformati sint scosi la cersit in saloanele unde se desfasoara balurile de caritate, ceea ce e mult mai grav (daca nu pentru copii, atunci pentru imaginea Romaniei). Pe linga cersetoria de lux exista insa scenarii mult mai macabre care vorbesc despre copii malformati scosi din tara prin adoptie sau la tratament si care devin valoroase banci de organe ori cobai umani pentru laboratoarele farmaceutice. Cit de mult din scenariile de mai sus sint birfe si cit adevaruri se straduie sa afle pazitorii sigurantei nationale. O poveste cu multe semne de intrebare s-a tesut pe marginea plecarii la tratament in strainatate a trei copii botosaneni. Cu totii handicapati (doi suferind de grave malformatii ale membrelor, cel de-al treilea bolnav psihic), plecarea lor la tratament in Marea Britanie si mai ales indelu