Din 300 de asezari rurale, mai mult de jumatate intra in categoria celor "sarace". Cel mai amarit sat este Baranca. Din noiembrie, Biroul de Programe si Strategii Guvernamentale din cadrul Prefecturii lucreaza la top al saraciei, iar primele rezultate ne-au fost puse la dispozitie de sefa acestui birou, Mihaela Ostafi. Efortul de a culege si clasifica informatiile referitoare la saracia satelor botosanene nu are doar o utilitate statistica, ci de a indruma finantatorii romani si straini pentru sustinerea de programe in zonele care au cea mai mare nevoie de bani. Evaluarea gradului de saracie al satelor s-a facut in functie de zece criterii stabilite de Fondul Roman de Dezvoltare Sociala. "Satele care au acumulat mai mult de patru criterii de saracie sint candidate de succes la obtinerea de finantare pentru proiectele pe care le vor realiza. Tinind cont de nevoile comunitatii, reprezentantii administratiei locale, persoanele fizice sau organizatiile neguvernamentale sint asteptate sa pregateasca proiecte tintite pe aceste sate, pe care sa le prezinte finantatorilor" explica Mihaela Ostafi. Cele zece criterii de evaluare a saraciei sint: accesul dificil la apa pentru mai mult de 50% din populatie, lipsa electricitatii pentru mai mult de 60% din case, cel putin o ora de drum pina la scoala pentru mai mult de jumatate din copii, mai mult de doua ore pina la cel mai apropiat doctor, cel putin 30 de kilometri de oras, o rata a mortalitatii infantile de peste 50 la mie (calculat pentru perioada 1995-1999), o treime din populatia satului in virsta de peste 60 de ani, maximum 4 televizoare la suta de locuitori, lipsa telefonului si automobile pentru mai putin de 2% din populatie. Concluziile studiului sint demoralizatoare. Din cele peste 300 de sate botosanene, 169 au acumulat peste patru criterii de saracie, ceea ce inseamna ca jumatate din satele judetului pot fi considerat