Criza declansata la 16 februarie de demisia lui Victor Ba-biuc din Partidul Democrat a tulburat serios apele in coalitia de guvernare, dar este destul de improbabil ca va conduce la destramarea ei. Nu ignoram tonurile ridicate ale disputelor, esecurile repetate ale tentativelor de a gasi o solutie si semnalele lansate de personalitati din PD, conform carora partidul ar putea sa se retraga din coalitie. Cu toate acestea, la o privire atenta, apare destul de clar ca nici cauza si nici miza crizei nu sint de natura sa demoleze calculele fundamentale care au determinat partidele respective sa participe la guvernare.

Demisia dlui Babiuc din PD pare sa fi fost urmarea unei decizii personale, intentionate si deliberate indelung, fara vreo complicitate vizibila din partea unei forte politice rivale, chiar daca demisionatul ministru al Apararii ar putea pina la urma sa se alature Partidului National Liberal. PD-ul pierde, desigur, o personalitate de prim rang, dar migrari de acest gen s-au produs aproape in toate gruparile politice si nu este deloc prima nici in acest partid. Recuperarea de catre PD a importantului portofoliu al Apararii nu a fost chiar automata, ceea ce a dus la certuri si recriminari. Ramine insa un fapt ca aproape nici un moment nu s-a contestat dreptul acestui partid de a conduce, conform algoritmului, ministerul respectiv, desi vor fi fost unele indoieli asupra capacitatii candidatului PD, Sorin Frunzaverde, de a indeplini aceasta functie. De fapt, miza acestei crize are mai curind de-a face cu mindrii personale si de partid, cu sicanari relativ minore si unele pozitionari electorale, decit cu interese semnificative sau cu vreo proaspata disputa de fond, ce-ar implica orientarea si programul guvernului.

Nu e un secret ca in interiorul PD exista de citva timp deja controverse privitoare la utilitatea participarii parti-dului la