Pentru a analiza importanta adoptarii bugetului Romaniei pe 2000 in varianta propusa de Guvern- asa cum vor fi facut si ministrii in saptaminile cit au lucrat pe proiect- trebuie plecat de la trei premise majore, strategice. Prima: structural, economia romaneasca nu-si poate permite un deficit mare. Daca ar face-o, indiferent de cifra pe care s-ar aseza deficitul, rezultatul ar fi inflatie, deficit comercial, dobinzi, mari, toate cauze sigure pentru continuarea recesiunii economice. Si 3% este un deficit mare, Guvernul bazindu-se petru 2.000 pe finantare externa pentru 2/3 din valoarea acestuia. A doua: indiferent cit de rationale, binevoitoare, oculte sau nu le-am considera noi, conditionarile externe se aseaza in cascada tocmai pe bugetul construit cu 3% deficit si 27% inflatie. Uniunea Europeana, mama noastra adoptiva, considera ca este bine sa isi lege finantarea pentru Romania de derularea acordurilor cu FMI si Banca Mondiala. Daca UE este tinta noastra strategica, trebuie sa presupunem ca stie ce face, dindu-i prezumtia de bunacredinta. A treia: daca, la cererea ministrilor sau la propunerea parlamentarilor bugetul este modificat substantial, deja, strategia economica pe termen mediu, bazata pe o economie stabila, cu deficit extern redus si inflatie in scadere, pentru a atrage investitii straine, este pusa in cauza. Atit timp cit s-au aflat in aceeasi camera cu premierul Isarescu, reprezenantul vrind-nevrind al ratiunii economice si al Uniunii Europene in Guvern, ministrii au acceptat sa plateasca cu propriul prestigiu si influenta economica adoptarea singurului buget politic si economic posibil. Era data la care premierul Isarescu se putea lauda ca guvernul sau "va face mult cu bani putini". Odata cu trimiterea bugetului spre dezbatere in comisiile Parlamentului, atitudinea membrilor cabinetului s-a schimbat naucitor. Speranta in eficacitatea unui gentlemen's