Prima verificare a "tricolorilor" inainte de Euro 2000 a fost un fiasco In noianul de fotbal in care ne ineaca toate canalele de televiziune, un meci al echipei nationale reprezinta un eveniment deosebit. Iar atunci cind acest meci reprezinta debutul pe banca tehnica a adevaratei nationale a lui Emeric Ienei (daca facem abstractie de campania cipriota), cota de asteptare a transmisiei TVR de miercuri seara, a fost logic, foarte inalta. Cu toate acestea, partida de la Atena, dintre reprezentativele Greciei si Romaniei a fost una dintre cele mai nesarate vazute in ultima vreme pe micul ecran, ceea ce au aratat vedete de talia lui Hagi si Mutu, Georgatos si Zagorakis, fiind chiar sub nivelul multor dintre partidele din campionatul nostru. Grecii au cistigat cu 2-0, dar n-au aratat mai nimic. Nationala elena a lui Polychroniou, strivita de un dezinteres total, atit in presa, cit si din partea amatorilor de fotbal, si, in plus, decimata de indisponibilitati (Machlas, Lymperopoulos, etc.) a evoluat timorat, coplesita parca de valoarea unui adversar abonat la turneele finale, desi acesta nu a aratat mai nimic. In cele din urma, toate avantajele unei asemenea verificari au fost contabilizate de greci: victorie de prestigiu (prima din istoria confruntarilor bilaterale, adjudecata la o diferenta mai mare de un gol), plus confirmarea unor tineri viitori titulari, doi dintre ei, Amanatides si Choutos, fiind si autorii celor doua puncte. Reusitele sau nereusitele elenilor ne intereseaza mai putin, ochii nostri fiind indreptati spre echipa lui Ienei, al carei prim pas spre Belgia si Olanda fiind facut cu stingul. Infringerea in sine nu ne ingrijoreaza prea mult: in fond, acum doi ani, am debutat in anul Mondialelor, cu un esec si mai rusinos (0-2, cu Israelul, acasa), ceea ce nu ne-a impiedicat sa batem Anglia la Toulouse. Acum, insa, ceea ce da fiori tuturor, este jocul in sine a