Cind jucatorii reprezentativei de fotbal a Romaniei joaca cite trei meciuri pe saptamina, ei nu se pot angaja la maximum intr-un meci amical Acum doi ani, inainte de turneul final al Campionatului Mondial disputat in Franta, fotbalistii romani antrenati de Anghel Iordanescu incepeau seria jocurilor amicale cu un rezultat catastrofal: 0-1, acasa, cu reprezentativa Israelului. Pe atunci, toata lumea se intreba ce vom face pe arenele franceze, daca nu sintem in stare sa batem Israelul acasa. In Franta se stie cum a fost: nici bine, nici rau, am reusit sa invingem Anglia, la Toulouse, am cistigat grupa cu doua victorii si un meci egal, dar am capotat in optimi in fata Croatiei. Cert este ca rezultatul negativ obtinut in fata echipei pregatite de Shlomo Sharf nu a avut nici o relevanta in planul obiectivului primordial. A fost un joc de pregatire, ca atitea altele, si experienta franceza ne-a aratat ca s-au tras invatamintele de rigoare. Coincidenta face ca acum sa incepem campania pentru turneul final Euro 2000 din Belgia si Olanda tot cu un esec, usturator si acesta. Pina acum, Romania nu mai pierduse decit de trei ori in fata Greciei, in toate partidele fiind inregistrate diferente minime: de doua ori 0-1 si o data 1-2. Invinsa la doua goluri de nationala elena, echipa Romaniei a inregistrat un nou record negativ, fara ca gazdele noastre de la Mediterana sa aiba vreun merit exceptional. Am pierdut, ca sa folosim un loc comun exasperant, pe mina noastra. Bineinteles ca rationamentele din paragraful anterior functioneaza si aici. Pina la proba contrarie, nimic nu ne poate face sa pierdem speranta ca, in ciuda acestui esec, Romania nu poate face o figura dintre cele mai bune la Europene. Au spus-o si fotbalistii tricolori. Intr-un interviu acordat canalului national de televiziune, portarul Bogdan Stelea sustinea chiar ca echipa noastra ar putea cistiga titlul european ch