Puţine titluri mai incitante şi mai provocatoare ar putea fi citite pe piaţa românească de carte decît acest Manifest al Transdisciplinarităţii, scris de compatriotul nostru Basarab Nicolescu şi apărut în toamna anului trecut la Editura Polirom de la Iaşi. Tipărit iniţial la Editura Du Rocher din Paris în 1996, tradus rapid în cîteva limbi de circulaţie, apărut acum şi în româneşte graţie traducerii lui Horia Mihail Vasilescu, acest Manifest e categoric un text conceput să-şi disemineze influenţa şi să-şi amplifice rezonanţele nu doar în timpul scurt al istoriei imediate ci şi în celelalte dimensiuni ale timpului, lăuntrice sau sociale, medii sau lungi, prezente sau viitoare.
Basarab Nicolescu este un nume deja cunoscut cititorului român, prin Teoremele poetice apărute la Cartea Românească în 1996, prin Ştiinţa, sensul şi evoluţia. Eseu despre Jakob Boehme apărut la Editura Eminescu în 1992, sau prin interviurile pe care le-a publicat în diferite reviste din ţară. Nume sonor al emigraţiei româneşti din Paris, fizician cuantic şi eseist de primă mînă pe probleme de actualitate intelectuală, discipol al lui Stephane Lupasco şi autor al cărţii Nous, la particule et le monde (1985) care i-a adus premiul Academiei Franceze, Basarab Nicolescu este poate în primul rînd, la ora actuală, promotorul internaţional al transdisciplinarităţii.
Ce e transdisciplinaritatea? Cum chiar autorul o repetă în diferite moduri în Manifest, aceasta nu e o nouă disciplină, ci o nouă viziune asupra celorlalte discipline umane, în corelaţia lor cu starea complexă a civilizaţiei tehno-ştiinţifice, a societăţii internaţionalizate, multiculturale, dar mai ales a omului contemporan - ce trebuie să facă sinteza între multiple determinaţii (naţionale şi internaţionale), tensiuni (sociale şi profesionale), aspiraţii (materiale şi culturale) şi exigenţe (morale şi spirituale) ce-i f
