Ciprian Bacosca, de 22 de ani, pripasit de ceva vreme pe linga gospodariile satenilor din Haret, nu si-a mai scos pantofii din picioare de mai bine de opt luni. Peste iarna talpile i-au degerat, dar el n-a bagat de seama pina cind colcaiala de puroi si singe nu i-a strabatut "umblatorii". Cind cineva l-a pus sa se spele, odata cu ciorapii ferfenitati, nenorocitul si-a scos si doua degete desprinse cine stie de cind. Celor prezenti in ograda Mariei Badarau, din Haret, li s-a taiat rasuflarea in momentul in care Ciprian si-a scos la iveala picioarele. Mai toti satenii care-l blagosloveau uneori cu cite o bucata de piine au simtit ca baiatul pute suspect. Izul de mortaciune care insotea nenorocitul a fost pus, insa, pe seama jegului. "Eh, acolo, un terchea-berchea. S-o spala el, cind o veni vara", gindeau cei mai multi din milostivii care-i "scapau" din cind in cind cite ceva de-ale gurii. Nimanui nu i-a putut trece prin cap ca vagabondul pripasit de prin februarie incoace in catunul lor, incepuse de fapt sa putrezeasca de jos in sus. "Dormeam in gaura mea de sarpe" Reporterii "Monitorului" l-au gasit pe Ciprian zacind pe un fotoliu si cu labele picioarelor infasurate in cirpe imbibate de scursuri respingatoare si puturoase. Mirosul de hoit izbea de-a dreptul in moalele capului pe oricine se incumeta sa treaca pragul odaii in care respira sarmanul. Fiinta intreaga se revolta in fata duhorii incredibile, a carnii de om putrezite. Numai baiatul, invatat pesemne cu propria putoare, putea sa se desfasoare cu toata naturaletea, istorisindu-si povestea. "Anul trecut, in august, mi-au dat drumul de la Socola, ca-s bolnav cu capul, si am plecat spre casa, la Tamaseni. De atunci, nu m-am mai descaltat niciodata. Mama si cu tata nu erau si am plecat in lume sa-i caut. Cred ca s-au dus pe la Constanta", spune tinarul, pe fata caruia nu se putea citi suferinta si nici ingrijorare d