Lucian Parfene este un nume cunoscut in mediile literare, atat de mai varstnicii, cat si de mai tinerii scriitori, care-l vad erupand asemeni unui vulcan care arunca lava peste mizeriile acestei lumi, peste nimicnicia zilelor desuete si peste iubirile neimplinite, asteptand, apoi, sa se inchege intr-un relief nou.
Volumul de debut, "Ochiul Irod", aparut la editura Convorbiri literare, il arata pe Lucian Parfene ca pe un poet al iubirilor pierdute. Ideea acestui volum, in jurul careia graviteaza toate cele noua poeme care il compun, este iubirea neimplinita, intr-un erotic bine camuflat in metafora, in osmoza cu actul religios, cu misticul, desfasurate intre binecunoscutele (si plinele de simboluri) puncte ale fiintarii: nasterea si moartea. Neimplinirea pe plan erotic are drept finalizare o nebunie surda, constienta, o revolta impotriva divinitatii, dar si o ura in fata vietii. In cautarea iubitei careia sa-i aduca "saci cu amiezi si absenta/ si cinci milioane de rune", fiind puternic marcat de clipele cand "ne creste iarba desertaciunii/ pe trup", poetul oscileaza in sine, neimpacat, zdruncinat de o "neincetata tristete, absurda tristete". Remediul acestei necrutatoare maladii ii este necunoscut. Suferinta, dublata de negasirea unui sens al existentei, zbuciumul (chiar daca inocent si nonsensual) de zi cu zi, marcand curgerea timpului, se armonizeaza cu "spatiile intinse, lenese, mirositoare", in care poetul isi simte "trupul parasit" si in care asteapta ceva, poate un strop de bunavointa din partea divinitatii. Inadaptabilitatea, zamislita "in mirosul urat al tacerii", este suportul existential al poetului. Astfel, viata devine o lupta intre sine si exterior, intre realitate si imaginar: "peste tot e razboi, clopote bat in vid/ in somnul cu cap sinistru/ cu mii de pleoape".
Oscilatiile intre real si oniric, trairile condensate intr-o alta dimensi
