Nu putem inca demonstra pertinent ca nu e posibil un scenariu in care sa nu vedem un sfant si sa intram in criza in 2000. E drept ca nici Standard & Poor nu poate demonstra ca un astfel de scenariu este foarte probabil Daca scenariul agentiei Standard & Poor de intrare in incapacitate de plata a Romaniei "catre sfirsitul acestui an" ar fi sa se adevereasca, lucrurile ar trebui sa decurga, in mare, in felul urmator. Intrarile de capital strain in Romania sint extrem de mici in 2000, sub toate cele trei forme ale acestora: imprumuturi, investitii directe si de capital. Mai ales pentru ca imprumuturile publice sint de neobtinut, treimea critica din deficitul bugetului de stat programata a fi acoperita din resurse externe trebuie acoperita din imprumuturi direct in lei, de la banci si populatie. In paralel, din cauza unor cheltuieli scapate din friu, eventual din cauze electorale, si a unor venituri scazute, posibil si din cauza unor reesalonari clientelare, deficitul bugetului creste semnificativ peste 3%. Si aceasta diferenta trebuie acoperita din imprumuturi pe piata interna. Ca urmare, statul suge toate lichiditatile, oricum aproape uscate, pe care le gaseste la populatie si la banci. Din cauza imprevizibilitatii, guvernul nu se poate imprumuta decit la dobinzi mari si pe termene scurte, sa spunem trei luni. Dobinzile exagerate duc insa la cresterea puternica a cheltuielilor la capitolul cu acelasi nume, care cheltuieli trebuie imediat re-finantate. Pentru a acoperi plusul neprevazut de cheltuieli, statul trebuie sa pluseze la dobinda, care urca: 50%, 60%, 70%,..., poate 100%. Practicarea acestor dobinzi alimenteaza o crestere o dobinzilor pina in momentul in care statul devine necredibil si nu mai gaseste bani nici la dobinzi uriase. Atunci el nu mai are de unde sa-si plateasca datoriile - constind in mare parte chiar in dobinzi -, si fie inceteaza platile interne,