Batrini si bolnavi, ei isi tiriie traiul de la o zi la alta. casa in care locuiesc este umeda si rece, iar in loc de acoperis au usile de la sifonier In casa familiei Dumitriu din satul Hlincea, conditia pensionarului virstnicului sta zugravita in cele mai sumbre culori. Patru virstnici, oameni care au muncit ani multi in conditii destul de grele isi tiriie zilele de pe o zi pe alta intr-o casa cenusie, umeda si rece. Ca sa ajungi la locuinta pensionarilor, cocotata pe un deal in apropierea Manastirii Hlincea trebuie sa strabati un drumeag inecat de noroi. Casa arata jalnic. Ultima furtuna, de acum o luna, a smuls o jumatate de acoperis, si, de nevoie, locatarii l-au "cirpit" cu usile unui sifonier din lemn lacuit, vestigiu al bunastarii de odinioara. Urita cum este, casa adaposteste vreo sapte boli si 283 de ani de viata. Atit au impreuna cei patru locatari pensionari. Cel mai "tinar" este Constantin Dumitriu, care are 60 de ani. Dupa 29 de ani si 14 zile de munca, contabilizate cu grija, batrinul are o pensie de 460.584 lei. "Am fost maistru, si apoi merceolog. Nu mi-am inchipuit niciodata ca voi trai asa de greu la batrinete. Cind am cumparat casa asta, acum sase ani, visam sa fac aici un cuib. Dumnezeu nu mi-a ajutat insa", spune cu obida batrinul. O paralizie pe partea stinga, o boala a pancreasului si o operatie la cap au spulberat si sperantele, si veniturile familiei. Sotia lui, Ecaterina Dumitriu, nu este nici ea mai zdravana. Femeia a muncit 25 de ani, si acum este nevoita sa-si trateze ficatul dintr-o pensie de 540.000 lei. "Cind nu avem bani de medicamente ne amagim cu aspirine si antinevralgice. Cind apuc sa-mi iau medicamente ne hranim cu ceai si piine", spune femeia. Camera in care stau sotii Dumitriu este singura mai "aranjata" din casa. Asta inseamna ca are podea de lemn. Intr-o camera alaturata, decorul devine de-a dreptul sinistru. Doua paturi, ase