Cu o saptamina inainte de inchiderea Festivalului International de Film de la Hong Kong, juriul FIPRESCI isi desemnase deja alesii. Spre disperarea (iminenta, dar total neintentionata) a biroului general al asociatiei presei cinematografice internationale, care nu prea agreeaza ideea unui ex-aequo. Mini-ceremonia (gazduita, totusi, de maxi-auditorium-ul Centrului Cultural) venea dupa o receptie de la care nu lipsise Wim Wenders (v. si fotografia – xie xie* Sam Ho) si preceda un film la care, slava Domnului, nu eram – nici unul dintre cei cinci membri ai juriului! – siliti sa raminem. Cu totii vazusem, prin alte festivaluri, inecaciosul Holy Smoke al australiencei Jane Campion, iar concluzia era una singura: incredibil de prost. (Doar Jonathan avea si o vorba buna la adresa acestei lectii ezoterice in care Harvey Keitel prefera o rochie rosie costumului lui Adam cu care ne obisnuise: “silly, dar entertaining

Cu o saptamina inainte de inchiderea Festivalului International de Film de la Hong Kong, juriul FIPRESCI isi desemnase deja alesii. Spre disperarea (iminenta, dar total neintentionata) a biroului general al asociatiei presei cinematografice internationale, care nu prea agreeaza ideea unui ex-aequo. Mini-ceremonia (gazduita, totusi, de maxi-auditorium-ul Centrului Cultural) venea dupa o receptie de la care nu lipsise Wim Wenders (v. si fotografia – xie xie* Sam Ho) si preceda un film la care, slava Domnului, nu eram – nici unul dintre cei cinci membri ai juriului! – siliti sa raminem. Cu totii vazusem, prin alte festivaluri, inecaciosul Holy Smoke al australiencei Jane Campion, iar concluzia era una singura: incredibil de prost. (Doar Jonathan avea si o vorba buna la adresa acestei lectii ezoterice in care Harvey Keitel prefera o rochie rosie costumului lui Adam cu care ne obisnuise: “silly, dar entertaining