Toti fiii satului se aduna sa petreaca in prima joi de dupa Paste. In padurea din inima satului tiganii incing hora, iar petrecerea tine trei zile. Gulia, satul din inima comunei Dolhasca, populat in marea lui parte de familii de tigani, isi stringe laolalta fiii risipiti prin colturile tarii sau ale lumii chiar, o data pe an, in prima joi dupa ce crestinii ortodocsi sarbatoresc Invierea lui Isus. Este "Joia verde", o zi speciala pentru cei din Gulia si o sarbatoare unica in tara, prin specificul ei. Ajungem la scapatatul soarelui, pe un drum plin de gropi, strajuit de o parte si de alta de case modeste, unele saracacioase, din chirpici, pina la pilcul de copaci, de fapt o padurice, situata chiar in vatra satului, de unde razbat acorduri de muzica lautareasca si miros imbietor de frigarui. Petrecerea a inceput la orele amiezii si va tine trei zile. Aici s-a adunat toata suflarea din Gulia, cu mic, cu mare, in acelasi loc unde, de aproape 60 de ani, se sarbatoreste "Joia verde" - verde, pentru ca se petrece in mijlocul naturii. In urma cu aproape 60 de ani, Sfatul Batrinilor din Gulia a stabilit aceasta sarbatoare Geneza acestei sarbatori isi afla radacinile in vremea cind satul Gulia era condus de Sfatul Batrinilor - niste oameni intelepti care luau deciziile importante pentru intreaga comunitate, acum 50 - 60 de ani. Cum tiganii de aici treceau drept cei mai buni lautari, de le mersese vestea roata peste 7 sate, romanii ii "tocmeau" sa cinte la hore, in zilele de sarbatoare, deci si de Paste. Lautarii care munceau in aceste zile nu apucau sa-si vada rudele mai de departe, sa se bucure de Sfintele Sarbatori in familie, ori sa stea de vorba cu vecinii si prietenii. Sfatul Batrinilor a hotarit atunci ca toti fiii satului sa se adune in prima joi ce urmeaza zilei in care este marcata in calendarul crestin-ortodox praznuirea Invierii Domnului. Anul acesta la Gulia au ven