John R. Searle s-a facut cunoscut pretutindeni ca suveran pontif al filozofiei analitice americane, un fel de reprezentant al lui Wittgenstein pe pamint, promotor al atit de iradiantei Speech Acts Theory. De citeva bune decenii, pe profesorul de Filozofie a Spiritului si a Limbii de la Universitatea californiana din Berkeley si-l disputa domenii atit de diverse cum sint filozofia limbajului, stiintele cognitive, semiotica, studiul inteligentei artificiale, dar si teoria literara, logica, pragmatica, lingvistica computationala, diverse teorii ale genezei sociale.

Polemicile sale rasunatoare cu Derrida si cu deconstructionistii de pe ambele maluri ale Atlanticului, cu Rorty, Knapp si Michaels, Chomsky, Fodor, Apel si emulii lor au polarizat opiniile si atitudinile si au facut sa curga multa cerneala publicistica – in New York Review of Books, in Times Literary Supplement, inainte de a deveni obiect de studiu academic, deversindu-se in bibliografii si in programe.

Saptamina aceasta (intre 17 si 21 mai), John Searle se va afla in Romania, invitat sa conferentieze de New Europe College, de Facultatile de Limbi Straine si de Litere ale Universitatii bucurestene, care ii va conferi si titlul de Doctor Honoris Causa. Desi profesorul este un calator pasionat, care a predat sau doar a fost vizitator in marile asezaminte universitare din cele patru puncte cardinale, Bucurestiul il gazduieste pentru intiia oara.

Cu toate acestea, John Searle ar fi avut un motiv particular sa viziteze Micul Paris. Trimiterea mea la prestigiul francofil al urbei interbelice nu este intimplatoare. De origine central-europeana (s-a nascut la Praga, de unde a reusit sa evadeze imediat dupa ocupatia rusa), doamna Dagmar Searle, licentiata in filozofie si in drept la Oxford, a avut o guvernanta de origine franceza, care traise anterior la Bucuresti. Contemplat din Praga