Sistemul bancar romanesc se intareste dupa fiecare nou faliment inregistrat, raminind pe piata actorii cei mai viabili economic De foarte multi dintre depunatorii romani bancile sint percepute ca niste masinarii care, folosind mecanisme in general necunoscute sau vagi, multiplica banii clientului cu procente apetisante. Tot ceea ce trebuie sa faca acesta este sa stringa citeva milioane de lei, sa urmareasca in ziare dobinzile bancare sau de alta natura, sa depuna banii si sa astepte cuminte, calculind infrigurat dobinzile, pina poate sa isi recupereze suma devenita mai importanta cu fiecare retragere la trei, sase sau noua luni. Ceea ce pierde din vedere depunatorul naiv este ca orice investitie comporta un risc pe care el este nevoit sa il imparta cu banca la care isi depune banii. Nimic nu este gratis sau extrem de simplu intr-o economie capitalista, cu mize banesti importante. Banca nu tipareste banii, ci ii obtine din ceea ce investeste. Mai bine sau mai putin bine. Performantele obtinute de o banca sint unica sursa de plata a dobinzilor la depozitele clientilor. De aceea, atunci cind iti incredintezi "economiile de o viata" unei institutii bancare trebuie sa te asiguri ca ea este in stare sa ii investeasca cu profit. Bineinteles ca asta nu inseamna ca fiecare depunator sa se transforme intr-un analist financiar, dar minime precautii trebuie avute in vedere pentru a diminua riscul. Exista precautii pe care le poate lua investitorul insusi si precautii pe care bancile trebuie sa il indemne pe depunator sa si le ia. Dintre criteriile investitorilor, vechimea bancii este unul dintre cele mai importante. Daca o banca mare si veche - straina mai cu seama - nu a dat faliment zeci sau uneori peste o suta de ani, dupa ce a activat pe o piata capitalista normala, este putin probabil ca ea sa vina si sa-si falimenteze filiala din Romania. O astfel de banca are o puternica