Publicul romanesc l-a vazut, in fine, pe Adrian Costea. L-a ascultat saptamina trecuta ore in sir in doua seri consecutive la postul de televiziune ProTV, a aflat in detaliu despre lucrurile si lucraturile in care a fost implicat in cei opt ani de intensa, pasionata, as zice obsesiva, relatie de amor cu Puterea (cu majuscula) din Romania. Ce-l punea in miscare: generozitate si daruire, cum ne spune el, interes financiar, cum banuiesc unii, fixatie, cum afirma altii? Nu cred ca putem inca raspunde cu certitudine. In orice caz, este clar ca din aceasta aventura dl Costea a extras satisfactii si dezamagiri, poate venituri (desi afirma ca, de fapt, a pierdut bani), din ea i se trage si prabusirea, caci prabusire este, indiferent de ce va rezulta in cele din urma din ancheta judiciara a autoritatilor franceze, condamnare sau achitare.
Calendarul aventurii romanesti a acestui om de afaceri francez se poate contura destul de bine acum: face cunostinta cu presedintele Ion Iliescu la Paris in noiembrie ’91; i se propun diverse afaceri cu Romania in lunile urmatoare; se intoarce, pentru prima oara in aproape 20 de ani, la Bucuresti in iunie ’92; devine un consilier apropiat al lui Iliescu pentru urmatorii patru ani, il ajuta in campaniile electorale din ’92, dar mai ales in cea din ’96; se desparte de el dupa pierderea alegerilor; anul ’97 si-l petrece complotind scindarea PDSR-ului pe orbita APR-ul; in ’98 scrie scrisori unor politicieni ai presedintelui Constantinescu, al carui consilier special insarcinat sa gaseasca investitori straini devine in ianuarie ’99 (un mandat pe care spune ca il are si acum). De undeva, de la cineva, din vreo razbunare personala sau politica, pentru vreo finalitate obscura, un denunt anonim il plaseaza in vizorul autoritatilor franceze: este arestat (26 de zile de inchisoare), anchetat, investigatia franceza se extinde in Romania si
