Titlul ostentativ kilometric al acestui articol are o tenta voit retro: descinzind in Pécs, locul de desfasurare al celui de-al optulea Seminar al autorilor de non-fiction si al traducatorilor din Europa Centrala si de Est am constatat cu bucurie, ca un meloman inrait ce sint, clasicizarea celebrei operei-rock a legendarului supergrup maghiar Locomotiv GT Reportaj imaginar despre un festival american de muzica pop, pe-a carui muzica (vezi Ringasd el magad) au dansat si adolescentii romani ai anilor ’70. Situat in decorul pitoresc al dealurilor Mecsek, Pécs (164000 de locuitori) reprezinta pentru maghiari un sanctuar al traditiilor culturale conservate cu sfintenie: urme ale civilizatiilor celtica si romana coexista cu edificii medievale si moderne apartinind goticului, barocului si Jugendstil-ului. Bineinteles, nu lipsesc blocurile de locuinte à la russe din epoca Kádar (scuzati cacofonia!). Impletirea vechiului cu noul ofera Pécs-ului imaginea emblematica a unui multiculturalism eclatant: pe o suprafata de mai putin de un hectar, in centrul istoric al orasului, se afla uriasa moschee din vremea stapinirii turcesti, statuia ecvestra a compatriotului nostru Iancu de Hunedoara, omniprezentul McDonald’s si reconfortantul John Bull English Pub. Pécs este orasul unde, incepind cu anul 1367, a functionat vremelnic o universitate, un asezamint in genul Academiei de la Cotnari a lui Despot Voda; orasul care gazduieste muzeul de pictura Csontváry si muzeul de ceramica Zsolnay – un oras cu o bogata viata culturala si spirituala.
Seminarul s-a desfasurat intre 20 si 23 mai la Casa Artelor, in organizarea Asociatiei Norvegiene a Autorilor de Non-Fiction si a Traducatorilor, si a Ministerului Culturii din Ungaria. Tarile participante, in afara de Ungaria si Norvegia, au fost Bulgaria, Croatia, Cehia, Polonia, Romania, Slovacia si (in premiera) Serbia. Rezultat al une
