Visind cu ochii deschisi (bis)
La fel de naiva si cu capu-n norii imaginarului ca si Selma din Dancer in the Dark este eroina celui de-al treilea film al americanului Neil LaBute, Nurse Betty. Selma e indragostita de muzicalurile hollywoodiene si-n cele mai fericite si mai colorate momente din viata ei trista si cenusie se imagineaza cintind si dansind. La rindul ei, Betty e indragostita de starul serialului de televiziune „A Reason to Love“ (un soi de combinatie intre Spitalul de urgenta si Tinar si nelinistit), iar in cele mai fericite momente din viata ei cafenie de chelnerita intr-un fast-food din Kansas crede, cu dezarmanta naivitate si ferma convingere, ca este fosta logodnica a doctorului din serial. Mai mult: se hotaraste sa plece la Los Angeles, in cautarea lui, avind ca singura adresa numele spitalului din serial. Terenul e, asadar, pregatit pentru inca unul dintre acele filme in care fictiunea intra pe usa din fata a realitatii; LaBute transforma insa aceasta versiune realista a Trandafirului rosu din Cairo intr-o satira blinda, dar nu mai putin eficace la adresa televiziunii si a impactului adictiv al acestei fabrici de vise asupra oamenilor simpli.
Cu Renée Zellwegger – pur si simplu adorabila in pielea unui personaj pe care ai tot dreptul sa-l iei la misto, dar de care nu te poti abtine sa nu te atasezi. Dupa In the Company of Men (care l-a revelat la Cannes, in 1998) si Your Friends and Neighbours, este, poate, cel mai comercial film al lui LaBute si, cu siguranta, unul dintre cele mai agreabile vazute in festival. Faptul ca pentru asta recurge la asa-zis ieftinele conventii de soap fac din el numai in aparenta si cel mai lejer.
Exilat, inexplicabil, in afara competitiei, Requiem for a Dream (regizat tot de un american, Darren Aronofsky) e insa departe de a fi agreabil. De fapt, este in mod deliberat dezagreabil si, ca
