Fanatismele se nasc fără dureri. Atît cele grave cît şi cele mici şi benigne, specifice societăţii consumiste. Termenul de fanatism devine chiar impropriu atunci cînd este vorba despre implicarea emoţională în lucruri ca serialele de televiziune, top modelele sau starurile pop, echipele de fotbal sau jocurile pe calculator. Mai potrivit ar fi ceva în genul "fanism", mai puţin agravant, mai superficial şi mai uşor de acceptat. Un fanatism soft, diluat, dar de masă. "Fanismele" evoluează foarte repede. De la generaţie la generaţie ele sînt cu totul altele. Ca şi produsele de larg consum care le generează, "fanismele" tind să devină sau sînt deja globale. Fanii lui Santana sînt români, marocani sau chinezi fără ca cineva să găsească aici vreo incompatibilitate. Oricum, mediul cel mai propice pentru propagarea "fanismelor" (dar parcă numai pentru asta?) este Internetul. În cazul jocurilor pe calculator există o formă de organizare instituţională cu totul specifică, alta decît fan cluburile: clanurile. Fanii aceloraşi jocuri, înregimentaţi în clanuri rivale, îşi gestionează cu acribie adversităţile, contabilizînd victoriile şi înfrîngerile acumulate la fiecare întîlnire-concurs. Există reguli stricte şi complicate de ierarhie sau de acceptare în clanuri, mai ales în cele cu pretenţii. Şi toate au pretenţii şi un orgoliu de apărat. Fiecare clan are un regulament intern şi o siglă pe care membrii şi-o adăugă la sfîrşitul nickname-ului de reţea. Listele cu membrii clanului sînt în permanenţă aduse la zi, iar asumarea unei filiaţii false se pedepseşte. Un prieten care a intrat o dată pe un chat şi, inocent, şi-a scris la sfîrşitul numelui de reţea particula [ro] a fost imediat interceptat de membrii ai clanului şi avertizat să nu-şi mai asume identităţi care nu-i aparţin. În caz contar, modalităţile de represalii sînt nelimitate: de la vreun virus păstrat în "eprubete"