OPINIE PUBLICĂ - ansamblu de cunoştinţe, convingeri şi trăiri afective manifestate cu o intensitate relativ mare de membrii unui grup sau ai unei comunităţi faţă de un anumit domeniu de importanţă socială majoră. Forma de manifestare şi intensitatea orientării depind de gradul de cristalizare a opiniei individuale şi colective, de intensitatea motivaţiilor asociate, de disponibilitatea canalelor de comunicare sau de toleranţa socială faţă de posibilităţile de exprimare a opiniei. Exprimarea opiniei publice poate fi verbală (scrisă şi/sau orală), iconică (afişe, manifeste etc.) şi nonverbală (gesturi specifice, demonstraţii etc.). Nu se poate vorbi de opinie publică în general, ci numai cu referinţă la un domeniu de conţinut anume, care constituie obiectul său. Se pot identifica manifestări şi orientări ale opiniei publice faţă de: programe, personalităţi sau partide politice, dezarmarea nucleară, privatizarea întreprinderilor, poluarea fonică sau/şi chimică a unei localităţi, consumul unui produs alimentar nou etc. Obiectul opiniei publice poate lua forme foarte diverse, constînd în: probleme, iniţiative, idei, fapte sau evenimente sociale, economice, politice, culturale etc. de strictă actualitate şi în raport cu care se manifestă activ sau sînt implicate profund interesele oamenilor. De regulă, distribuţia intereselor este relativ neomogenă, motiv pentru care există controverse sau divergenţe de opinie în raport cu acelaşi obiect. În condiţii de preexistenţă a acordului general şi extins, ca în cazul unei legi, al unei valori sau al unui model tradiţional de comportare, nu se poate vorbi de opinie publică, întrucît consensul deja există. Cu cît obiectul opiniei publice este mai bine circumscris şi formulat în termeni mai generali, cu atît creşte posibilitatea consensului şi scade activismul opiniei publice. Obiectul opiniei publice trebuie să fie real, actua