Stefan Borbély
Visul lupului de stepa. Eseuri
Editura Dacia, Colectia „Discobolul“, Cluj-Napoca, 1999, 252 p., f.p.
Solitar in peisajul vietii culturale autohtone, imbinind pasiunea pentru literatura cu o curiozitate intelectuala ce-l face atent la cele mai diverse domenii ale cunoasterii, dar si la „obiectele patinate de vreme“, mai ales acelea carora, dupa cum singur marturiseste in cuvintul inainte catre cititori, nu le gaseste o utilitate precisa, Stefan Borbély este unul dintre cei mai proeminenti critici-hermeneuti, formati la scoala Echinoxului clujean. Practicind un discurs intertextual, polifonic, receptiv la diverse metode de investigare a operei literare, autorul volumului Visul lupului de stepa construieste o veritabila critica dialogica, ale carei trasaturi distinctive ilustreaza conditia metadiscursului la sfirsitul unui secol marcat de rapida evolutie a modelor si tendintelor teoretice. Intr-un asemenea sistem de referinta, refuzul lui Stefan Borbély de a fi prizonierul unei singure metode, inevitabil reductioniste, traduce o nevoie de totalitate ce transpare, de altfel, in fiecare dintre paginile acestei carti.
Cu o structura tripartita, volumul contine ample eseuri pe marginea unor Teme romanesti si a unor Teme straine, incheindu-se cu Doua texte despre moarte, consacrate lui Marian Papahagi si Augustin Pop. Dincolo de aparenta eterogenitate a subiectelor sau textelor selectate de autor, exista o continuitate subiacenta a acestora, pe care Stefan Borbély o urmareste neabatut.
Convins ca operele literare constituie „fetele-iluzie ale uneia si aceleiasi Opere Simultane“, criticul surprinde si comenteaza interferentele filozofice, teoretice, poetice, precum si dialogul necontenit, mai mult sau mai putin evident, care se stabileste nu doar in interiorul unui corpus de texte, ci si intre paliere diferit
