Convorbire cu:

Stelian TĂNASE

Cum ne imaginam noi libertatea şi democraţia în decembrie '89? Libertatea cerea jertfa supremă "vom muri şi vom fi liberi", dar, în acelaşi timp, reprezentarea ei folosea şi repere modeste "de Crăciun ne-am luat raţia de libertate", raţia însemnînd, totuşi, doar o porţie de ceva, necesară pentru un timp determinat şi fixată după o anumită normă. Una din primele urgenţe după cîştigarea libertăţii era pedepsirea dictatorului. Printre soluţiile avansate de mulţime, a fost şi aceea de a-l obliga să locuiască la bloc, trăind exact ca orice român obişnuit: dîrdîind de frig, înfometat, fără apă caldă şi primind lumină numai cîteva ore pe zi. Într-un asemenea bloc de exterminare urma să locuiască probabil numai el, fiindcă, după căderea dictaturii, atari condiţii de viaţă nu mai erau de conceput. Tot în acele zile de decembrie s-au cerut alegeri libere şi democratice. După mai bine de un deceniu, o parte din cetăţenii cu drept de vot au boicotat alegerile locale, protestînd fiindcă au fost păgubiţi de F.N.I. În Capitală au pichetat sediul guvernului şi au străbătut apoi oraşul pînă la Cotroceni, cu un popas în Piaţa Universităţii - unde s-au confruntat cu forţele de ordine. În acest spaţiu familiar mai tuturor manifestaţiilor postdecembriste de protest, în ultimii zece ani au răsunat lozinci diferite: de la "păcat, păcat, de sîngele vărsat", "vrem să muncim, nu să cerşim" ş.a. pînă la recentul strigăt "nu votaţi cu hoţii", "statul mafiot". Deşi toată lumea e încredinţată că democraţia va salva România, formula aceasta optimistă şi uşor de scandat a rămas numai un slogan de presă sau de discurs parlamentar: de ce?

Vremea idealului, vremea cotidianului Stimate domnule Stelian Tănase, cîte din idealurile din decembrie '89 credeţi că s-au dovedit a fi iluzii? Revoluţia română a fost o explozie spontană a unor mulţimi înfometa