Singurul tricolor nascut in Moldova dintre cei 22 de romani care au plecat la Campionatul European de Fotbal este ieseanul Laurentiu Rosu. Ales din 2.000 de copii Laurentiu este iesean get-beget. Startul spre piscurile la care a ajuns acum (capitanul Stelei si al nationalei de tineret, selectionat in nationala mare etc.) s-a dat pe un maidan din cartierul Mircea cel Batrin. Cooptarea in lotul piticilor lui Poli Iasi a venit parca firesc pentru prichindelul care nu accepta alta jucarie decit mingea si plingea cind echipa lui pierdea la meciurile dintre blocuri. "In 1986 am facut o selectie gigant la care au participat peste 2 000 de copii. In ce-l priveste pe Laurentiu, lui i-am cerut sa aduca poze pentru legitimatie din prima zi in care l-am vazut!" - isi aminteste Mihai Danila, singurul antrenor iesean care a lucrat cu actualul tricolor. Urcusul a fost rapid. Fost golgeter pe vremea cind Copoul era mingiiat si de fotbal de calitate, Danila i-a destainuit multe din secretele lui ucenicului pe care il introducea numai virf, incurajindu-i si slefuindu-i atuul forte al acestuia: tehnica. Rezultatele au venit imediat, Laurentiu, la 13 ani, fiind cooptat intr-o echipa mai mare cu un an pentru care a inscris peste 200 goluri in doi ani in care a jucat in campionatul judetean rezervat fotbalistilor sub 20 de ani! Primul pas spre obtinerea titlului de cel mai valoros jucator al generatiei sale a fost facut in 1988, urcusul venind apoi firesc: selectionarea la lotul UEFA '94, al carui capitan a devenit, la centrul "Luceafarul", cooptarea in lotul mare a lui Poli etc. Adevarata afirmare a inceput insa odata cu trecerea la Steaua, in 1992. De la nunta, la nationala! Ajuns la 51 de ani, Ifrim, tatal lui Laurentiu, isi aminteste cu un usor tremur in glas, de parasirea Iasului de catre baiatul sau: "Ma obisnuisem sa fie mai mult plecat inca de cind era la centrul «Luceafarul». Ade