Statul ar fi putut lasa paguba in seama investitorilor doar in momentul in care institutiile sale si-ar fi facut datoria ca la carte Prin refuzul, fie vinovat, fie din culpa, de a-si aplica propriile legi, statul roman este principalul vinovat pentru declansarea, dar mai ales pentru proportiile crizei de la Fondul National de Investitii. Apararea stingace a primului ministru sau a ministrului de finante, bazata pe ideea conform careia investitorii intr-un fond de investitii trebuie sa isi asume in totalitate riscul investitiei, devine minata de cinism in momentul in care luam in calcul ca premisa fundamentala, genetica, a functionarii unui mecanism de piata - respectarea regulilor jocului - a fost terfelita de insusi autorul regulilor jocului, statul roman. Cauza imediata, fizica, eficienta, a dezastrului de la FNI este, desigur, proasta gestiune si furtul practicat de administratori. Nici proasta gestiune si nici furtul insa nu ar fi putut capata proportiile la care au ajuns - peste 3.000 de miliarde de lei - fara complicitatea directa sau indirecta a reprezentantilor statului roman, indiferent ca acestia se numesc CNVM, CEC, Ministerul de Finante, Politie sau Parchet. Daca CNVM, la inceputul anului 1999, cind activul teoretic si practic al fondului se ridica inca la doar citeva sute de miliarde de lei, constatind incalcarea flagranta a legii, cel putin in ceea ce priveste investitia in actiuni necotate, ar fi interzis sau fortat FNI sa isi restructureze activitatea, inselatoria s-ar fi oprit la dimensiuni neglijabile prin comparatie cu cele prezente. In acest sens, statul devine complice (complice inseamna, in dreptul penal, o persoana fara a carei partcipare infractiunea nu ar fi putut sa aiba loc sau ar fi avut loc mult mai greu) si autor moral al furtului diferentei de 3.000 de miliarde de lei care s-a produs intre timp. Justificarea presedintelui CNVM, Stefan B