Rezultatele primului tur de scrutin al alegerilor locale sint mai complexe decit par la prima vedere. Ele denota, intr-adevar, o deplasare a electoratului spre stinga. In mare masura, stinga de astazi isi are obirsia in FSN-ul din anii ’90-’91. PDSR, PD si APR s-au format in urma scindarilor succesive ce s-au produs in anii ce au urmat. Toate trei au iesit la 4 iunie pe primele locuri, intrunind impreuna pe tara aproape 45% din voturi. Se reface, asadar, FSN-ul? Precum arata lucrurile acum, un raspuns afirmativ nu este justificat. Cele trei partide sint despartite de ranchiune si rivalitati personale, de competitivitati politice care au toate sansele de a se inteti pe parcursul viitoarelor luni si de atitudini programatice si doctrinare greu de reconciliat. Nu numai refacerea vechiului FSN este improbabila, dar chiar constituirea unui pol social-democrat arata ca un proiect cu sanse mici de reusita.
Luate separat, performanta acestor partide nu este impunatoare. PDSR-ul a intrunit pe tara (ne referim la alegerile pentru consiliile judetene) circa 27% din voturi, substantial mai putin decit ii dadeau sondajele de opinie premergatoare scrutinului. Acelasi lucru se poate spune si despre APR, al carui procentaj abia trece de 7%. PD-ul poate extrage satisfactii din rezultatul alegerilor doar pentru ca el este mai bun decit prognozau sondajele; altfel, e mai mic decit cel obtinut cu patru ani in urma.
Daca un sfert din voturile exprimate nu este victoria coplesitoare a PDSR-ului pe care au proclamat-o unele ziare, cele sub 15 procente obtinute de CDR si PNL impreuna constituie un esec considerabil, atit fata de ceea ce prognozau sondajele cit si in comparatie cu rezultatele alegerilor din ’96. Erodarea popularitatii Conventiei Democrate, dupa trei ani si jumatate la putere, este socanta, fara indoiala. Ea nu poate fi pusa pe seama deciziei liberalilor de