Gheorghe Iova face parte din teoreticienii generatiei ’80. Ultimul sau volum, Actiunea Textuala, a primit premiul Uniunii Scriitorilor pentru eseu si avanseaza teza conform careia tot ce inseamna creare si miscare de semne are valoare strict practica. Gheorghe Iova vorbeste de o preeminenta a limbajului, care isi pastreaza propriile figuri si, in toate punctele lui, auto-referentialitatea. Limbajul matematic, considerat pina nu demult limbajul universal prin excelenta, a ajuns la regimuri inflationare, dovedindu-se a fi doar surogat de limbaj: „Limbajele puternice sint cele fara autor, limbile. Un limbaj cu autor nu-si poate aplica in orice punct auto-referentialitatea. Se ajunge astfel la regimuri inflationare flagrante. Un limbaj merge cit vrea el“.
Ultimul dumneavoastra volum de eseuri a primit premiul Uniunii Scriitorilor. Ce implica Actiunea textuala?
In cartea aceasta vorbesc de faptul ca tot ce inseamna creare si miscare de semne are valoare strict practica. Sigur ca eu scriam cind lumea se trezea in doua sensuri. In primul rind, incercarea de rezolvare definitiva a semnificatiilor in societatile totalitare – comunismul ca si national socialismul au avut idealul unor societati definitive intrucit erau gindite ca societati nonconflictuale, o utopie care duce la dezastru. De ce? pentru ca la un moment dat, o proasta administrare a lumii semnelor duce la un fel de Babilon. De aceea, din cind in cind, in chipul cel mai firesc, lumile simplifica. Noi traim ceva asemanator acum, dar pe cale tehnologica, in momentul cind scapam de hirtie si gasim niste suporti care suporta mult mai multe semne, care misca pe unitatea de timp mult mai multa informatie, aceasta devenind mai usor de minuit. Numai ca angajamentul uman in asa ceva ramine foarte costisitor si foarte spectaculos. Asadar, momentul cind, dupa preeminenta literara – o prima putere a t
