Simirad nu s-a grabit sa ofere in campania electorala solutii la problemele Iasului. Atunci, de ce l-au ales iesenii? Care este atuul secret si sub ce auspicii isi incepe mandatul? La prima conferinta de presa a celui de-al treilea mandat, Constantin Simirad i-a cerut unui ziarist, de la o publicatie care nu avusese prea multe cuvinte de lauda pentru dumnealui in timpul campaniei electorale, sa paraseasca Primaria. La aceeasi conferinta, Simirad a anuntat public ca va da in judecata candidatii care au intrecut masura in timpul campaniei. Aparent, acesta ar putea parea un gest de suparare al gentlemenului lovit in orgoliul propriu de duritatile trimise de adversari. In primul rind, ar fi de comentat absoluta lipsa de reactie a celorlalti ziaristi. Cu reflexele libertatii profesionale blocate, parca bucurosi ca nu au fost pusi, la rindul lor, la zid, acestia s-au multumit sa afle ultimele noutati, neintrebindu-se cum poti fi dat afara dintr-o institutie publica si ce semnifica acest lucru. Episodul vine in urma altuia, cel de la o televiziune locala, unde, sa nu uitam, s-au dezbatut foarte prompt, de catre aceiasi ziaristi, amenintarile pe care le facuse candidatul PDSR la adresa libertatii presei. La fel, nu am auzit nici o asociatie non-guvernamentala sau apolitica (care, in schimb, au furnizat o garnizoana de candidati la aceste alegeri locale) sa trimita macar un semnal de protest. Momentul este mai semnificativ decit ne-am putea inchipui. Gesturile si actiunile publice pe care si le permite o oficialitate depind si de toleranta, sensibilitatea si, mai ales, nivelul de abrutizare a opiniei publice. Cu cit reactia opiniei publice este mai slaba, cu atit greselile pe care si le ingaduie autoritatile sint mai numeroase si au efecte mai de durata. Or, reactiile in cazul de fata se pare ca nu prea exista. Se dezvaluie astfel una din sursele puterii, pe baza careia se po