UN FENOMEN LITERAR?
Pentru cei obişnuiţi ca gloria unui autor să se cristalizeze încet, de-a lungul anilor, începînd cu un debut strălucit în tinereţe, celebritatea de care se bucură scriitoarea olandeză Margriet de Moor care, la vîrsta de 45 de ani, după o carieră muzicală, s-a consacrat dintr-odată şi cu mult folos literaturii, pare un miracol. În Germania, nu doar relaţiile de strictă vecinătate sau unele afinităţi elective au făcut ca începînd din 1991 şi pînă acum, cu o uimitoare viteză, scrierile Margrietei de Moor să fie traduse şi publicate toate - de la primul şi pînă la ultimul roman. Se cere totuşi amintit un fapt: revelaţia literaturii olandeze şi succesul de care unii autori precum Mulisch, Noteboom, Connie Palmen şi desigur, de Moor, se bucură constant în Germania de mai mulţi ani încoace se datorează şi faptului că Olanda s-a numărat printre ţările invitate de onoare ale Tîrgului de carte de la Frankfurt pe Main. Precizarea nu este tocmai întîmplătoare: Olanda, o ţară mică, nu are o limbă de circulaţie internaţională... Exemplul ei poate fi - în plan literar (şi nu numai), încurajator pentru naţiunile est şi sud-est europene.
Succesul de care se bucură literatura olandeză contemporană (nu numai în Germania) se datorează şi unui foarte abil echilibru (instinctiv probabil) între particularismele naţionale şi suflul universal. Unul din literaţii ei, Harry Mulisch, spunea că Olanda este singura ţară care va reuşi să se învecineze pe uscat cu Anglia, fără să poarte război cu Albionul...
Dar să revin la literatură, mai ales la proza Margrietei de Moor, care fascinează tocmai printr-o calitate pe care aş denumi-o ambiguitatea transparenţei. Ciudat mi se pare, deşi această observaţie nu are nici un impact asupra receptării scrierilor ei, că şi contactul personal cu autoarea generează, în pofida stabilirii fără impedimente a dialogului
