Forme ale fenomenului cultural, aflate intre cultura de masa si cultura de elita, carora li se da din pacate putina atentie, sint publicatiile – tip A4, seturi de pagini trase la xerox, cu o periodicitate relativa sau chiar mici reviste tiparite – care apar prin scoli si facultati. Departe de a reprezenta o atitudine statistica a comunitatii in care apar, ele devin fara doar si poate actori cu o functie culturala in acea comunitate. Iar ca exemplificare a schemelor mentale circulind intr-un anumit grup de virsta si profesional, astfel de publicatii, de asemenea, nu trebuie subestimate.
Exemplul pe care il aleg este TABU, Revista Studentilor din Facultatea de Fizica, un saptaminal iesit la data de 8 martie 2000. Format A4, patru pagini, un colectiv redactional initial numeros: Eduard Pauna, redactor-sef, si Stelian Buda, Alex Cojuhovschi, Viforel Dorobantu, Laura Husti, Ioana Maris, Antoniu Moldovan, Catalin Neacsu, Alexandru Razvan Petre, Leontin Tabacaru.
Prima pagina este ocupata de editorial. Mostre: „...incercam, in coltul acesta de lume, sa darimam statuile ridicate pe piedestaluri subrede, sa distrugem minciuna care ne invaluie din ce in ce mai mult“; „Atunci ssec. XIXt am vrut sa spargem granita dintre tern si Dumnezeu, atunci am crezut ca inima noastra poate cuprinde in ea intregul necunoscut al fiintarii...“; „...Prefer sa contemplu in continuare, plin de melancolie, eratele ingalbenite gasite pe ici pe colo printr-o carte din alte vremi in care nu se inventase inca spoiala de dragul spoielii“; „Citi dintre noi mai au rabdarea sa judece preceptele morale pe care ni le ofera cu atita usurinta Apusul?“ etc. Iata deci un stil paseist, confesiuni contestatare, lamentari urmate sau premerse de o iritare inca inocenta etc. Printre putinele nume invocate in revista studentilor de la Fizica ii gasim pe... Nietzsche si pe Dostoievski.
In rest
