Acel care va fi arhicunoscut în Muntenia, în al treilea pătrar al secolului al XIX-lea, sub denumirea "vestitul în Ţara Românească", acel înţelept ce-şi zicea Cilibi Moise, se născuse în 1812, la Focşani, sub numele de Froim Moise. Cum-necum, a ajuns la Bucureşti, unde practica un ciudat comerţ cu de toate mărunţişurile. Se pare că o singură dată şi puţină vreme a avut o mică prăvălie cu mărunţişuri în combinaţie cu altcineva. Prefera, mai curînd, să-şi practice meseria ca ambulant, stînd lîngă un coş cu marfă, la îndemînă cu un lung ciubuc din care sugea, făcîndu-şi ceea ce azi se numeşte reclamă. Aici era, cu adevărat, neîntrecut, mintea sa isteaţă şi înţeleaptă găsind formulele cele mai atrăgătoare, care aduceau cumpărători, fie şi de dragul cimiliturilor sale. "Un pantof cu bani, altul fără". Sau "cumpăraţi mănuşi rupte gata. Le dau ieftin." Îi plăcea să stea cu coşul de mărunţişuri în apropierea Tribunalului de pe cheiul Dîmboviţei, contemplînd spectacolul şi iscînd vorbe de duh despre împricinaţi, avocaţi şi judecători, pe care le striga în gura mare. Cu vremea, devenise o figură ultracunoscută şi îndrăgită de lumea toată. Se povesteşte că într-o zi văzu, din faţa coşului său cu mărunţişuri, că unui biet ţăran i se scotea vaca la mezat pentru că nu-şi plătise birul. Repede aşternu pe jos o batistă cît un cearceaf, aşeză pe ea doi sfanţi, apelă şi la portărel şi începu să strige la trecători întru ajutorarea ţăranului. Nu trecu multă vreme şi batista se umplu de bani, pe care îi întinse portărelului, el constată că depusese chiar, cu treizeci de lei vechi, peste datoria ţăranului. Vaca fu eliberată de sub sechestru şi de ispravă se bucură nu numai ţăranul cu pricina dar şi Cilibi Moise. Şi aşa procedă şi cu doi evrei năcăjiţi, arestaţi ca vagabonzi şi eliberaţi, la protestul lui, de un înalt funcţionar. Întrebat dacă cei doi îi sînt rude, Cilibi Moise răsp